Trăiesc cu iluzia unei deziluzii :
tu , voi , El .
Realitatea mă izbește crunt ,
mă doare în cea mai fină
fâșie de întuneric .
Femeia există dincolo de orizont ,
oamenii sunt după geamandură ,
Dumnezeu în spatele norilor .
Rămân izolat de tot ,
printr-un orizont de liniște
numită durere ,
încât nu-mi dau seama :
ori eu sunt prea departe ,
ori restul ?