În oglindă m-am privit
Am văzut și durerea, am văzut și aiureala,
Neștiința, nepăsarea,
Amețeala și orbeala;
O lume se învârte
Printre cioburi reflectându-se
Materie adunând
În ani și ani de trudă,
Unesc și scap,
Plâng se distruge,
În ochi ajunge
În inimă pătrunde,
Și iese izvor negru
Clătinând în adânc,
Exterior în interior,
Doruri mă cuprind
… de un zbor.
Pe oglindă am adormit
Și cioburi am visat,
Iluzia m-a absorbit
Și plană a rămas,
Netedă și strălucitoare,
Golul meu închis în umbra ei,
A luat întunecime mai mare decât a ei
S-a amăgit săraca,
Visul meu se hrănește
Acum din vidul ei
Și iar îmi scapă și sparg,
Suflet rătăcit
Numai e nici o șansă, nimic de unit,
Un ciob, o lacrimă și mii și mii
De cioburi strâng în ele
O oglindă.