Orașul nu era înfrânt. În camera devenită ușoară dătătorului de libertate își acoperea dragostea cu acel imens efort al trupului, asemănător zămislirii unui fluid de către lumină. Alchimia dorinței făcea ca geniul lor recent să fie esențial universului din dimineața aceea. Departe, în spatele lor, mama nu-i va mai trăda, atât de neclintita lor mamă. Acum ei se aflau înainte de ținutul propriului lor viitor care nu conținea încă decât săgeata gurii cu cântecul abia născut. Aviditatea amândurora își întâlnea imediat obiectul. Ei înzestrau cu omniprezență un timp căruia nu i se puneau întrebări.
Ei îi spunea cum odinioară în păduri prigonite se adresa animalelor cărora le aducea o șansă, jurământul său către munții întemnițați care îl condusese la recunoașterea pilduitorului său destin și ce măcelar tăinuit trebuise să biruie pentru a dobândi în proprii săi ochi îngăduința semenului.
În camera devenită ușoară și care desfășura încet marile spații ale călătoriei, dătătorul de libertate se pregătea să dispară, să se contopească cu alte nașteri, încă o dată.