vezi e ca și cum am tăia drumul acesta în două
și-am rămâne fiecare cu câte un capăt în mâini
în fața noastră s-ar deșira infinitul cu aripi în zdrențe
ar pieri încet visele neluminate, ascunse în căușul palmelor tale
între noi s-ar așterne o zi fără cuvinte ca o pojghiță de gheață
nu m-ai mai întreba de ce mâinile mele sunt reci

și-atunci depărtarea nu ni s-ar mai strecura în vene
ca un fir subțire de sânge străin
am zâmbi suspendați între semne
inutilelor poduri oarbe de apă

nici măcar durerea nu ar mai putea trăi pentru noi
dar taci
era doar o poveste ca toate poveștile