Desen naiv

Naiv mă desenez pe foaie,
Cu părul lung și ochii mari,
Cu buzele subțiri și fruntea lată,
Obrajii sângerii și pleoape vii.

Mai desenez un gât de crin,
Piept darnic de fecioară și un trunchi
Ce cade mlădios în primăvară
Sub raze plămânii și albăstrii.

Nu uit de palma fermecată,
Cu degetele aurii ce poartă
Un strălucit inel de diamant,
Ce se rotește-n vis și în neant.

Picioarele le desenez cărnoase,
Le-mbrac în forme și le-nchid
În degete de catifea și lână,
Portretul astfel s-a sfârșit.

Desen naiv – un veac pe urmă
L-a denumit într-acest fel,
Căci n-a rămas din fata dulce
Decât amorul ruginit.