Scriu cu penita inmuiata
in sangele unei banane
in stanga zace-n agonie coaja-abandonata

eu ma afund in scaun
baierele sufletului sunt deschise
si scot tragand de urechile sale lungi
fragmentul rezumatului ultimului vers

dintr-un rucsac
cu un strat de praf gros cat un ac!

e praful muntilor cei falnici
zdrobiti in solnita cuiva

iar eu acum scriu in continuare
cu brazii ce odata adiau
in crivatul moldav
franti de cateva jalnice picioare

si gandul meu imi pare
ca inaintea mea, demult
un scrib batran, acoperit cu aur

de ce, de ce, de ce si el il are!?