1.

Þineți-mi mâinile care poartă de grijă, urcă scara neagră, o, Devotato; voluptatea semințelor fumegă, orașele sunt de fier și taifas depărtat.

2.

Dorința noastră îi scotea mării rochia ei caldă înainte de a înota pe inima ei.

3.

În lucerna glasului tău turnire de păsări alungă grijile de secetă.

4.

Când vor deveni călăuze nisipurile cu obrazul crestat ieșite din convoaiele lente ale pământului, calmul se va apropia de spațiul nostru închis.

5.

Cantitatea de fragmente mă sfâșie. Și în picioare stă tortura.

6.

Cerul nu mai e atât de galben, soarele atât de albastru. Steaua furișată a ploii se anunță. Frate, silex credincios, jugul tău s-a spart. Înțelegerea a țâșnit din umerii tăi.

7.

Frumusețe, merg să te întâmpin în singurătatea frigului. Lampa ta e roză, vântul lucește. Pragul serii se adâncește.