Au rămas

Aștern pe foaie gânduri ce-au apus în palma ta
Când o simțeam fierbinte, hotărâtă, zâmbitoare
Un Eros mort s-a prefăcut în strălucită stea
Ce stă să scrie, dar nu găsește alinare.

Mă pierd în vise rătăcite printre nori,
Căci cerul stă să cadă-n suferință,
I-am spus că dorul meu nu are margini,
Dar vrea să fie la un capăt numai el.

Încep să văd cu ochii stelele din plete,
Încep să simt mireasma de trandafir zglobiu,
Încep să am căldură în zâmbet, în privire
De azi aud un cântec – te voi iubi mereu.

Mă regăsesc în versuri, îmi regăsesc trecutul
Cu bune și cu rele, cu vrute și nevrute,
Eu le iubesc pe toate, mai albe și mai negre,
Sunt tot ce mi-au rămas, dar nu din trupul tău.