Nu mai sunt eu, nu văd nimic
Doar umbră peste tot, și-un chip
Nu-mi simt esența ce era odată
Nu simt nici timpul să mai treacă
Și tot ce văd e o năluca neagră
Ce-n mine nu vrea să se steargă
Speram să fie doar un vis, să treacă
Din chip și umbră apăru o fata
In ochii ei tristețe și mister
Privesc adânc, crispat și simt că pier
Mi-e frig. În jurul meu pământ arid.
Mi-e frică.