poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-28 | |
Orașul
Pășesc de-a lungul trotuarului luminat de plânsa lună. Cadența pașilor măsoară mecanic și precis Imaginile cotidiene atât de familiare cândva. Le văd, pierzându-se ușor în marea neagră a nopții, Cum mă abandonează într-un ciudat și nou decor. Sticlă și beton, fiare contorsionate ca niște gheare înspre zare, Nefastă sclipire de aluminiu și gresie lucioasă, Geamuri fumurii născute pentru a cenzura lumina Conducte, fire, asfalt, canal și șine Nasc cuburi peste cuburi ce se înalță arid spre cer. Iar oamenii, obosiți, târându-se mecanic Transpuși spre a-și împlini în timp neâmplinirea, Goliți de gânduri, goliți de sentimente, Se ciocnesc accidental de parcă sunt teleghidați Și-și zornăie absenți gândurile artificial implantate. Undeva, nonsens, în mijlocul unui parc inexistent În ireala lume ce-ncet, fatidic, începe a se descompune, Un El îi dăruiește, cu gesturi sacadate, În ecuația vieții, unei Ei simbolul unei foste flori, Imagine a unei vieți cândva prezente... Acesta este orașul. Din ce a vrut la început să fie, Un loc plin de exuberanță și plin până la refuz de vis, A devenit un fad tărâm lipsit de viață adevărată În care intri om și ieși distorsiune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate