Frumoasă ești, balsam îți este glasul,
Iar mierea gurii dornice mă-mbată.
Săgeți fierbinți în ochii tăi înoată,
Se-nfig în trup, să îmi răpună ceasul.

Coapsa de bronz în patimă-i săpată.
De pântec pur s-a alipit impasul.
Sânii poftesc în taine dulci popasul
Crepusculului din amiezi de vată.

Am coborât o treaptă în vecie.
Merii își plimbă rodul de topaz.
Se stinge focu-n mustul de la vie.

Te-am dăltuit pe-un alb și viu talaz.
Erai ca roua strânsă pe câmpie,
Ca sărutarea ierbii pe obraz.


11 septembrie 2004