Minut de sinceritate

Ecoul suferinței plânge acut în așteptare,
Te simt îndepărtată de mine și mă doare,
Cu cât te caut în vise, te descopăr,
Ești înger fără aripi ce arde pe pământ;
Cristale strâng naiv în pumnul umed,
Și printre degete mi se strecoară șoapta,
Îmi amintesc cuvinte senzuale
Ce azi răsună ca un clopot.

Strivesc batjocura dreptății ce mă arde
În sufletul stingher și-n lașitatea sorții,
Căci omul e dator să umple goluri
Ce secole au stat privind spre moarte;
Tandru și vesel mi se pare
Un cânt ce l-am uitat pășind grăbit
Spre firul încâlcit, dinspre copilărie,
Regret atât: că te-am pierdut.