I


imperiul umbrei e ascuns în mine
îl sfărm încet c-un strigăt prelungit
urletul luminei încă nu apune
bătrân de așteptare stă gata de fugit


cei rămași în noaptea mea au vina
sunt pe mese tăvi pline de cuvinte
prin geam privesc îndurerat lumina
cineva îmi stoarce apa dintr-un dinte


apăruta-i deși te-aștept de-o viață
precum săgeata la mijloc de drum
umbra nopții dându-se pe ghiață


nu-mi spălați picioarele acum
cineva în zorii zilei a plecat la piață
mă v-a vinde pe un nor de fum