poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-20 | |
Ce-i omul cand se naste ?
O stea ce-ncepe sa se inalte, E rodul unui crampei de dragoste, E un izvor de viata si sperante. Ce-i omul in primii ani de viata? Urmand destinul ce i-a fost dat ? E cristalin si pur ca roua diminetii, E o fiinta fara de pacat. Ce-i omul cand e fericit ? Cand cunoaste dragostea cea mare? E luminos si cald ca soarele-n zenit, Si parca toata lumea-i este la picioare. Ce-i omul care-a devenit parinte ? E calatorul drumului ursit, Ce trebuie sa mearga inainte, Cu bune si cu rele pana la sfarsit. Ce-i omul stapanit de ura si ispita ? De tot ce poate fi mai rau ? E pacatos si crud, e fiara ne-mblanzita, Viclean, rautacios si uneori calau. Ce-i omul ajuns la batranete ? Un garbovit de anii din etate, E un noian de amintiri si de tristete, E neputinta, boala si singuratate. Ce-i omul pe pamant ? Ce reprezinta-n universul nostru mic? De cand se naste si pana intra in mormant? De toate si nimic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate