Plutire, zbor și lung privire
Tăind zig-zag-uri în aisberg,
Mă urc pe-o singură-amintire,
Pe creanga ramurii de cerb.

Tu ți-ai sunat, în dorul meu,
Brățările sclipind oftaturi
Și-ai fost tristețea unui zeu
Ce-a dăruit nopții palaturi,


Lumini albastre, verzi, coral
Cu-ncrengături de sentimente,
Inel din piatră de opal
Cu raze-n șapte continente.

Tu ți-ai întins, în gândul meu,
Chipul gingaș din spumă brună,
Să pot să te cuprind mereu
Cu brațe galbene de lună.

De ce-ai venit, de ce te-ai dus
Pe creanga ramurii de cerb,
Pe al emoției apus,
Lumină dulce de la verb?