poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-19 | | Înscris în bibliotecă de Ioana Veronica Epure
Zbura deasupra mea o pasăre opalină
și venind se lățea deasupra mea ca un lac, m-am uitat spre pădurea virgină murise până când și ultimul copac. M-am uitat spre piatra măreață, totul era nisip și nisipiu, de m-aș fi uitat și la viață nici cui n-aș fi avut de sicriu. Pasărea deaspura mea se băltise broaștele-i orăcăiau între pene timpul tot se întețise decurgând spre altă vreme. Eu n-am să beau niciodată apă din apa artei zburătoare. Stai, mi-am zis eu mie, omule și sapă în durerea vorbitoare. M-am uitat o dată pe sus, și lacul plutitor zburase, cu ochiul neobișnuit de sedus am văzut ce mai rămase. Tu ești în viață, natură, tu ești în viață! Și eu sunt în viață, natură, și eu sunt în viață! Noi suntem în viață, nu înțelegem oare că suntem în viață! Mama lor astăzi și mâine de morți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate