poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-18 | | Îmi vâjâie în tâmple zilele de-odată Îmi jur credință mie, așa mi-am și promis Te vreau, dar nu te vreau, sunt ruptă parcă De tine și de trupul, ce ieri era un vis. Îmi trec mii de cuvinte, prin creierul albastru Ce s-a făcut acum, așa cum nu gândeam, Îmi las să-și spună gândul, dar poate nu îl lasă, O inimă, ce plânge, dar fără un suspin. Sunt eu, o mică rană, în zarea ce-i trecută, Nu-i nici măcar un soare ce pare s-asfințească, Mă-nclin în fața vremii, a timpului ce-a fost Și-ți spun cu lacrimi calde, că nu mai are rost. De cred sau nu, nu-mi pasă, ce spun, fără cuvinte Sunt slabe șoapte însă, ieșite din morminte, Create de cu seamă, de mine, de durere, Mă-nclin în fața ta, iubire, cu plăcere. Și-ți spun ca orice doamnă ce trece prin durere, Te-aștept să vii iubire și-ți spun: "la revedere!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate