a fost explozie la țeava de gaz
s-a sfârșit punga și s-a stins focul de la mausoleul
lui lenin i s-a pârlit mustața ușor
te strâng într-un pumn
într-un pumnișor
o sa se vadă urmele mele pe grumazul tău
o sa le vadă și mă vor condamna iar
punga aia se termină precum totul se termină
de azi institui întoarcerea mâinii la spate
și scoaterea marginii din vocabularul hoților

*

sigur necunoscuta mea langlois
numai pentru tine am jupuit roiul ăsta de fluturi liliachii
acuma parca-s un cor de flaute diafane
când se așează pe tine
însetați
ca pe anvelopele fructelor
pentru ca în ultimele luni ai avut o siguranță
de care nu am fost anunțat
un fel de falangă sau legiune lacedemoniană
privirea
o lamă a prosectorului

*

sa mă gândesc cine era de serviciu la secure...
sa zicem acum zece luni cam 300 de zile cam tot atâtea nopți
lama lor lucea știrb în glorii coclite
tu nu nu tu
acum zece luni înainte de marea crăpelnița
serveam degetare cu lichior liliachiu
ne învârteam deasupra orașului
el se oprea în loc sa ne privească să ne condamne
acum zece luni
mai multe nopți
zile
munceau 24 cu 24 ridicau zidurile penitenciarului
șobolani în găuri subțiri
nimic altceva să nu încapă
una pe cealaltă cu răbdare
munți din mieji de semințe de floarea soarelui în iadul lor împuțit

*

frumoasa mea langlois
vezi doar
buddha cu un cosor răzuiește
la sângele tău
e omul diform care aleargă beat în urma crinierei
e ochiul solzos de pisică
atârnând molatec și proscris la inelarul meu
centrul unui sistem solar cu statui prizoniere
unde maica rusia se repeta doar în creierul de aur
creierul de aur al orbilor
poate că cel care e orb se crede invizibil
cu toate convulsiile lui

necunoscuta mea langlois
te-am înhămat la aurora australă
aceasta troica de fast roasă de cancer
gulagul lor îi face nefericiți
femeile însărcinate în post le ridicau sacii cu pietriș
sa le acopere găurile de pe metereze
pentru a face să surâdă lichenii
dacă-ți amintești frumoasa mea langlois
tocmai atunci un șarpe
îi ieșise din buzunar lui josef k si-l devorase

*

se zice ca prințul s-a făcut porc
s-a răsturnat și
pe spinare i-au crescut aripi negre lucioase
ai văzut cum dădea din piciorușe ca un apucat în
lentoarea poveștilor cu mereu aceleași personaje
i-am zis la un moment dat
tot povestea asta, tot asta?
m-am saturat de mereu aceeași poveste
în care nu poți să stai precum meriți cu aripile în sus
cumsecade
precum meriți cățărat pe zidul alb al cămării mele
precum meriți strivit sub papucul roz pufos
precum merit nu era un merit
să te aibă în paza și pe tine târâtoare pe spinare
sa te aibă si pe tine sub pază o talpă cornoasă
precum aripile tale negre
în sertarul acesta odihnești
fie-ti întoarcerea pe lumea cealaltă…

*

liniște
uite capelmaistrul – generos cu arpegiul asta
are privirea pruncului pe care mama îl părăsește
e generos ca un kilometru de cărbune
frumoasa mea langlois
privirea ta stupefiată ca o cariera pustie
spune-mi când sa cobor de pe umerii tai
cu imensa mea haită de fluturi
n-am sa-ți refuz asinul tuberculos
carminul și chinorozul
ochiul
precipitatul galben de la finalul experienței
galbenul jovial ca un tigru bengalez
galbenul sinucigașilor
si da da da asta e
farmecul de duelist al lui christos

într-o zi scobindu-mi dinții
îți voi face semn cu lanterna
din falnicul oraș tashkent