Cu evantai de ramuri dezgolite
cu guler afumat și brâu de brumă
cu pletele de aur încâlcite
și degetele lungi care sugrumă
Regina Despărțirilor Subite
a pus pe vii totală stăpânire
și suge din speranțe obosite
ca un vampir flămând de nemurire

În patul meu cu umede-așternuturi
Singurătatea-mi ține companie
Tristețea mă topește în săruturi
lăsându-mă cu doamna Agonie
îmi intră-n vene-o Boală curtezană
mă contopesc sfioasă cu Delirul
și de Plăcerea morții diafană
adorm râvnindu-mi dulce Elixirul

Mai ieri pe cerul meu era Lumină
știam doar un stăpân – al nopții Soare
ce s-a lăsat sedus de o Regină
sacrificând a lui celestă Floare