Tot mai des mă caut de oameni, Mickey Mouse
intervine în conflictul dintre Jaa și globulele
roșii, ești atât de bună cu mine, Melissa, sigur
nu mă minți ca-n visele cu canibali jupuiți de o
rasă superioară? (picătura s-a oprit pe la
mijlocul geamului, formând cu celelalte laturi
triunghiuri echilaterale) pe drum, am adormit în
lanul de maci


începusem să mă gândesc la tine și la ce îți vei
spune. Am venit cu o amintire ruptă în suflet,
tocmai prin plăcerea ei dureroasă. După cum voi
mai spune
bărbatul amantei femeii din mine
are o înclinație viscerală spre trecut și așa mai
departe. Cum s-ar zice etc.


Și acum roagă-mă să plec. Îți povestesc imediat
Totul. Îmi dădusem seama că este vineri. pentru
Că nu mergeau semafoarele. Mă durea o singură
Formă de anotimp. Asta era.


Tigrul pierise în tumefiantul atac asupra puilor.
Ceilalți se declaraseră mulțumiți de rezultatele
obținute prin comparație cu cele scontate.
Loveam pereții cu un ciocan pneumatic și în loc
de sânge curgeau cărți cu paginile goale.


Mă ridicam de la locul meu însă foarte rar și
atunci doar pentru a împiedica creșterea în
progresie geometrică a posibilităților de
combinare rezultate în urma așezării
spectatorilor doi câte doi în rândurile din față
către cele din spate.

Începusem să mă dilat între Obscuritate și
Celălalt Trotuar.

Adaug că în tot acest timp îmi îngăduiam
curajul unui pilot de încercare Japonez. A patra
dimineață descria prin semne o atmosferă
propice fierberii sub presiune a ierburilor. Toate
numele erau redenumite cu alt fel de nume.
Ceilalți doi îmi survolau trupul de la o înălțime
Amețitoare.


Mi-am îngăduit o mișcare rectangulară din
gleznă la care ea a rămas surprinsă și incredibil
de ordonată. Noaptea îmi așeza câteva fărâmituri
pe marginea de tablă galvanizată a pervazului
pe care însă nu le găseam niciodată și de care nu
aș fi aflat dacă nu m-aș fi întâlnit absolut
întâmplător cu ideea de binoclu.

Asta era munca ei în vreme ce el nu făcea mai
Nimic pentru a mă impresiona.

Dincolo de toate aparențele iubirile ni se
sincronizau perfect. Ne așezam la marginea
pădurii și discutam despre ce ne rupea altădată
de statuile imense plantate cu mii de ani în
urmă pe structurile foarte fine ale portocalilor
spanioli. Ne altoiam cu gândul la ce va urma
încurajându-ne că totul va fi bine. Toți se
ridicaseră de la locurile lor și mă aplaudau
frenetic.


În dreptul tribunei oficiale mă opream și
făceam câteva mișcări de încălzire a degetelor
și de înviorare a publicului după care poemul
va continuua. Rupeam legăturile
cu amantele suedeze trimițându-le
mesaje prin mecanicul locomotivei
despre care nici în ziua de azi
nu am certitudinea că va ajunge la timp
pentru a nu provoca neînțelegeri.
În ciuda centurilor de siguranță ce-i țineau legați
de pietrele pe care le scoteam din celulă cu o
groaznică spaimă că autoritățile vor descoperi
tunelul în care zilnic călătoream ca într-un
submarin prin grădinile antice, toată lumea
dansa.


Dezvolta o idee cu simetrie inegală pentru a-și
demonstra perfecțiunea. Eram încăpățânat în
iubirile mele excentrice. Tot așa, cu ani în urmă
îndoisem și colțurile paginilor citite
colorându-le pe fiecare în parte cu diferite
combinații de culori corespunzătoare stării mele
de spirit. Până într-o zi când mă anunța o
fulgerătoare dispariție clinică egală cu. Fumam
foarte mult și altădată izbucneam în plâns. Ea se
așeza pe marginea patului și îmi înăbușea
revoluția într-o baie de sânge. Îmi venea foarte
greu să mă metamorfozez pe distanțe medii și
lungi.


Se deplasau pe o linie dreaptă. Din când în când
îmi puneau câte o întrebare. peste alte câteva
zile, două clădiri cu structuri de rezistență
metalice și geamuri fumurii îi țâșneau prin
sfârcuri. Mă hrănea direct cu oameni. Sora mea
se confrunta cu același sentiment matern ținând
la sân un câine. Mă simțeam ca un copil
abandonat pe o stradă pustie.
Mamei mele îi trecuse prin cap acest gând în
Timpul sarcinii. Tata avea însă principii mult
Mai drastice în ceea de cleștar. Acolo se strângeau.
I-am telefonat cerându-mi iertare. Pupilele i se
dilataseră mult.


Pe drum îmi înmuiam degetul în vocea
dresorilor de lei toți vorbeau deodată și în ciuda
acestui fapt îi ascultam sprijinit de
balustrada albastră a hăului se deschidea o
singură ușă ceea ce aprofunda uimirea și
nehotărârea noastră de a trece în camera
obscură pierzând contactul cu Planeta
ca urmare a unei defecțiuni în sinceritatea
celorlalți pe care deși îi cunoșteam nu le puteam
împărți firele de iarbă găsite între măselele
invitaților în urma unui control strict personal
de altă natură.


Mă izbeam cu fruntea de o tăcere consumată cu
ani în urmă în timpul războaielor microumane
să zicem că era vorba de insomnie sau mai bine
de neputința mea de a picta cu același deget
încârligat pe balustradă


Nu îmi structuram modul de a trăi după
aparițiile ei înălțătoare evaluate de autorități
cam la 113 metri deasupra catargului până unde
privirile ni se puteau uni în același punct mă
agățam cu mâinile de marginea hăului

Debarcasem din Noaptea-Gigant pentru a mă
alătura triburilor africane ce mi se jupuiseră de
pe brațul drept.


Pe la orele două mă proiectam pe cer cu ajutorul
unui imens reflector cutreierat fiind de trupul
unei domnișoare apoi ne-am închis fiecare în
camerele noastre și am făcut dragoste unul cu
altul tot ea mă smulgea în cele din urmă din
fotoliul în care mă instalasem foarte comod
deasupra ultimului etaj

Vorbeam însă foarte repede limbi străine
uneori mai multe deodată și toate acestea se
întâmplau de mai multe ori în același timp


Ea se învelea în diferite tonalități și adormea
plângând foarte puțin însă auzeam și eu câte
ceva din visul unei femei poate pentru prima
dată nu aș putea spune cu exactitate

Nu puteam să dorm dar proclamam cu
devoțiune în oglindă mereu același sentiment
îmi aluneca pe chip nu știam ce să fac cu copilul
pe distanțe medii și lungi nu știam
unde să-l pun alergam și-n alergare dărâmam
vaza cu flori de vreo mie de ani primite de la
prințesa orientului pe trotuarul din față de la
Megalos nu știu cum uitam la omul din fața
Mea cu o privire geometrică

dar totul se întâmplase însă cu mult înainte de
toate în capul mea așa că eram absolut pregătit

deci omul din fața mea mă privește și el cu
toate planetele îndesate prin buzunare

Mai târziu uitând de astea sunt tot un zâmbet
sunt tot un zâmbet neted pe peron cu planetele
îndesate prin buzunare gata pentru (re)capitulare


la puțină vreme după întâmplarea cu vaza îmi
purta chipul de acolo colo ca pe o mască îl proba
în oglindă și mă săruta eu nu îmi mai aminteam nici
o amintire așa că mă hotăram să îmi trag
Pământul adânc pe cap peste ochi și peste
urechi să nu mai văd să nu mai aud nimic


ea se întindea lângă mine pe balustradă acum ai
coadă și-năuntru lasă-mă să ți-o ating măcar eu
îi răspundeam prin vis mai bine du-te de atârnă
o cârpă în fața ușii eu mă simt bine cu
planeta asta trasă pe cap nu ai bani unde pleci
așa lasă-mă să locuiesc în tine
Pe lângă astea mai spuneam o poveste dar nu
îmi amintesc cu precizie cine se află la celălalt
capăt al firului nu știam dacă voi rezista până la
filtru mama dormea departe de mine


Cu o seară înainte mă găsea în vârful
smochinului pe care bunica îl împodobise cu
colecția de timbre a tatălui meu mai mare


Toată seara am zis Miau numai tu ai impresia că
am vorbit cu tine era o interdicție paradisiacă nu
aveam voie să părăsesc paradisul nu-mi era
permis. Îmi era interzis.


Și eram tot un zâmbet în această iarbă imensă
ascunsă sub ochelari negri un grup de femei îmi
cosea barba și mă pieptăna corespunzător dar să
nu intrăm în amănunte.