Muntele își sfâșie o bucată de carne
sângerând se prăvale printre tulpini de copac
suvoaie plâng în albiile surde
cad ouă de cuc din cuibul uscat.

La baza versantului rădăcina e moartă
cu apă, noroi, pietre și cânt
glăsuit de șarpe încă o dată
căutându-și puii ingropați în pământ.

Sunet de solzi de verde reptilă
se strânge manunchi din coarne de copaci
lumânări in altar, bocesc în surdină
picături plutesc în petale de maci.

Carapacea e tulbure ca de mâl spoită
scorburile rasuflă, a pământului boare
se-nalță îmbunând mânia urnită
in mocirlă o cochilie e-n drum spre scăpare.