De-ar fi să am din viață doar o clipă,
Dar ar veni de mâine primăvara
Aș rezema de tâmpla vremii seara,
S-aud cum ziua blândă-n muguri țipă.

De-ar fi să văd în zori pustie gara,
Dar s-ar zări un tren sorbind din pipă,
Urcând pe scări secundele în pripă,
Aș stinge-n trup neliniștea, fugara.

De n-aș iubi atât o dimineață,
Pictând pe frunze-un zbor spre asfințit,
N-aș recunoaște pasul ce mă-nvață

Să-ncalec roibul orei nestrunit.
De n-aș păzi un vânt izbind din față
M-aș prăbuși în iarbă, ostenit.


9 ianuarie 2005