Ce de păsări silite să zboare prea sus
unde-aburii tăi ciudați se strecoară,
când destramă în clipe timpul ascuns,
armonia, tăcerea de seară.

Ce de umbre strecoară în iris priviri
printre pleoape pierdute, uitate,
fumegând în fiorul de amintiri.
Sub acei pași stingheri sunt doar șoapte.

Sub cortina cerului, vânturi ascut
Luna ce zace senină și clară.
Când păsări în zbor ating malul mut
Pietrele toate dau să moară.