Cum aș putea să trăiesc fără tine
moarte?
după secunda obosită de spaimă
un ochi mare în frunte se deschide
și văd.
De atâta liniște
îl aud cum clipește.
Moartea mea e gravidă cu viața mea:
Cât te-am rostit
te-am șlefuit
strălucești subțire ca o lamă
de cuțit!



Cum aș putea să trăiesc fără tine
viața mea întoarsă de pe mare
ochii ți se zbat a prevestire
de două ori o sută prinși în plasă
tăvăliți prin valuri
ca iubirile cele mari.
Unii cred că am capturat Hydra
și că voi sfârși în stomacul ei
în ultima mare tăcere bolborosind
descântecul.
...mi-e de ajuns...