poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-04 | |
bărbatul meu timp îmi numără dinspre păsări zbaterile
îmi spune să-i țin inima în acordul ceasurilor și mă lasă așteptând întunericul singură știe că nu cunosc temerea nici depărtarea îmi simte pereții albi și muchia aceea a singurătății în care nu mă tai niciodată prea adânc îmi ia pe brațe diminețile și mă îmbracă cu prima răsărire a lunii nu știu cum să îi vorbesc spre înțelesul iubirii fiecare cuvânt are porți și fiecare poartă are o altă cale și ochii lui văd fără a mă privi și mâinile lui nu mă ating decât în lumină bărbatul meu timp e un căutător desăvârșit întâi a căutat să trăiască în umbră a doua zi și-a găsit femeie și a închis noaptea în ea femeia i-a făcut copil și l-a crescut ca pe un cedru copilul și-a purtat tatăl ca pe o umbră a sorții nerisipind rădăcinile bărbatul meu timp a iubit mai departe fiecare femeie îi era apă sau foc sau altceva niciodată Timp și căuta fără popas călătorul singura oră în care s-adoarmă femeia lacrimă a ultimului sfârșit
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate