Viețuirea într-un sunet
este egală cu credința
și putința de a viețui într-un sunet.

Viețuirea se poate prelungi
în funcție de credința nestrămutată
în acea viețuire.

Acolo te hrănești cu ecoul nesfârșit
al acelui sunet.

Potolirea setei se face din propagarea
lui reverberată de undele emoției.

Sunetul acela propagat cu o anumită viteză
ne asigură perpetuarea luminii fără de care
nu poate exista viață.

Nu contează că timpul nu vibrează
la intensitatea dorită.

Și cu sunete joase
se poate închega
o armonie.