pungi cu venin
ingropate in mine,
se sparg ca sticlele cu vin
uitate-n beci,
incerc sa ma imbat cu vorbe
si ma inec cu lacrimi
vazand ca raman lucid...

mi se pare ca sunt ametit
pentru ca simt
ca lumea se invarte
prea repede in jurul meu;
am uitat unde stau,
pentru ca fug tot timpul
de confruntari cu mine;
vreau sa ma pacalesc,
diluandu-mi viata cu sperante;
incep sa mai inchid ochii,
cand imi vad dublu problemele...

te uiti la mine cu dispret,
pentru ca ma vezi la pamant
imi zici ca nu stiu sa inteleg cu masura,
si orice mi-ai spune acuma
e ca o cana cu apa
dupa o noapte de betie...
e ultima oara cand plang,
promit ca ma schimb...