Incremeniti lângă bătrânul tărm
Fosilizăm secunda in tărână,
Ca-ntr-un ecou de valuri cenusii,
In care noaptea-i unică stăpână;

Topiti in vis, ne alungăm adânc
In linistea sălbatică si rece;
Nu mai simtim durerea biciuind
Crud, două trupuri peste care trece;

Suntem egali in fata unui cer
Din care ne-am croit fecunde ape;
Pe tâmpla noastră ard genuni fierbinti
Si ochii nostri plâng tot mai aproape.

13 decembrie 1992.