poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-20 | | Înscris în bibliotecă de Alex Andrei Filip Într-una din zile mergeam, eu și Isus, doar noi, pe-un câmp nesfârșit; înfometați amândoi, am ajuns la un măr. De crengi atârnau doar două mere. El a scuturat pomul, și cele două mere au căzut. El le-a cules: și unul mei mi-a dat. Pe celălalt în mână-l ținea. Îmi-era foame și-am mâncat mărul. Apoi am privit la el și văzui că-l mai avea în mână. Mi l-a dat rostind: „Mănâncă-l și pe acesta” Am luat mărul și l-am mâncat fără reținere întrucât mi-era foame. Pe când plecam i-am privit chipul. Oare cum aș putea să-ți descriu tot ce-am văzut atunci? O noapte de torțe arzând în spațiu, un vis dincolo de limitele noastre, o oră-n plină zi, toți păstorii-n pace, fericiți de turmele ce pasc; un ceas al serii ce pogoară, și pretutindeni liniște, și-acel aer de-ntoarcere acasă; și-n fine somnul, și visul. Toate acestea le-am văzut pe chipul lui. Mi-a dăruit cele două mere. Și-i era foame, și eu știam, îi era la fel de foame ca și mie. Acum însă știu că-n dăruirea merelor el s-a hrănit. Mâncase alte fructe, el s-a hrănit dintr-un altfel de pom.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate