Timpul era un fel de anticar
cu dosare și cotiere îngălbenite de vreme.
O să fie un an bun!
îl auzeam strigând în piață uneori.
Însă el nu credea în viitor
ci își dorea un an cum n-a mai întălnit
în biblioteca sa prăfuită;
îngurgita filă după filă,
frunze uscate,
nori în cădere peste copacii bătrâni,
pene de ciori în adierea vântului înspre oraș,
etcetera.
Cât costă un an bun?
l-am întrebat prefăcându-mă că nu-mi pasă.
Un bănuț, însă îmi ia ceva să-l caut,
nu sunt computerizat.
Atunci un an mediocru;
Un bănuț, trebuie să stai la rând,
și-mi arătă cu degetul undeva în zare.
Bine, măcar unul banal, fără întâmplări deosebite;
Un bănuț. cât să coste?!
Numai că nu pot sa ți-l dau nici pe acesta,
deh, am intrat și eu în rândul lumii!
Și ce pot cumpăra c-un bănuț?
Un album duminical, desigur.