Strofa I :
Românul ar face orice ca să reușească-n viață
Nu contează dacă-și vinde sufletul ca la piață
Nu întelege că faptele atârnă în balanță
Și doar învingătorii sunt cei ce ies in față.
Copiii în ziua de azi nu mai învață
Pentru ei cartea nu mai are importanță
Nu îi interesează că nu tre' să rămână-n ceață
Și că orice lucru atârnă doar de un fir de ață.
Soldații pleacă la război cu muniție în raniță
Doar c-așa vrea mușchiul șefului de alianță
Puștanii creduli visează la o soartă măreață
Neascultând pe cel care le dă câte-o povață.
Femei frumoase cu inimi de gheață
Pentru bani sunt dispuse să dea din poponeață
Dacă văd plata, pe loc ... pe loc o înhață
Privesc la toate astea și mă umplu de greață.

Refren:
Viața asta a noastră e plină de tragedie
Crede-mă când spun că mi-a ajuns și mie
Stau drept în fața ta și iți spun și ție
Românii sunt din fire sinucigași în serie.

Strofa a II-a :
Românul își vinde ieftin la export mintea dibace
Căci încă din găoace el este perspicace
Dar când e vorba să se apere, el tace
Că el o duce bine ... de fapt doar se preface.
Unii români trăiesc toată viața cu gânduri rapace
Privirile lor devin pe zi ce trece mai opace
Vezi pe stradă oameni cu fețe posace
Care parcă încearcă cu sine să se-mpace.
Văd femei care cu-mbieri afrodisiace
Promit să te trimită în lumi paradisiace
Văd bărbat în toată firea ce se autosatisface
Când o femeie-n fața lui picioarele-și desface.
Văd copii ce stau prin noroi și băltoace
Ce au în gând numai seringi, hero și ace
Văd cum România devine un neam de dobitoace
Ar trebui să ne trezim la realitate prin orice mijloace.

Strofa a III-a :
Văd în jurul meu mișcări rasiale
Dar parcă tot mai multe sunt cele antinaționale
Și fieste ale comunității homosexuale
Și tot mai multe lucrări anticonstituționale.
Văd femei ce vor să întinerească cu cosmeticale
Lucruri banale pe post de artizanale
Văd câini pe post de ființe brutale
Dar mai brutali sunt cei ce cresc aceste animale.
Văd o mama ce-și strânge copilul în brațele sale
O văd apoi cum plânge c-are cancer la ovare
Văd plânsete ale urmașilor prin spitale
Și doctori ce se bucură când un român moare.
Credeți că putem intra așa în U.E. oare
Când românul tânjește la mezelul din alimentare ?!
E o priveliște ce pe tine, ca român, te doare
Aș vrea să revină nea Nicu ... N-o fi mai bine oare ?!