ce mi-a rămas este un gram de solitudine

bazat pe corectitudine

te iubeam pe longitudine

ÅŸi latitudine

sentimente cu atâta amplitudine

exprimau o imensă gratitudine

la fel servitudine

erai sinonimul stării de beatitudine

mai târziu ai afişat un aer de solicitudine

evocând probleme o multitudine

cu aceeaşi nonşalantă consuetudine

cădeai în desuetudine

normal am fost cuprins de inchietudine

apelând la vocala plenitudine

amintirile de o covârşitoare magnitudine

aveau perfectă similitudine

fără loc în inima mea mică mare cu certitudine

te-am aruncat pe hârtie luând atitudine