de pe o stâncă stearpă priveam nemărginirea
de ape dintre care chiar viața s-a desprins
și unde-adânc ascunsă le este nemurirea
acelor vieți pierdute în veacuri de demult

deodat` un val puternic în stâncă se oprește
cerându-mi înspre unde umil să mă închin
tu, ești chemat de zeul Neptun care domnește
adâncuri abisale, el m-a trimis să vin !

coboară deci din gânduri în casa de cleștare
și-ți vom vădi priveliști străine pân`acum
răspunsuri la trecuturi cu miez de ghicitoare
și chiar comori pierdute de pe al apei drum !

și legănat de unde ajung la feeria
din fund adânc de mare, la casa cu trident
unde m-așteaptă zeul ce-și domolise furia
și maiestuos răspunse la gândul meu ardent

faci parte dintre-aceia ce rătăcesc pe țărmuri
și știu doar trăinicia ce-i dată de pământ
sau aerul pe care noi vi l-am dat în vremuri
când doar prinseseți viață, dar fără de cuvânt

apoi, din mila noastră, v-am învățat ce-i roua
sau râul lin, cascada și fluviul sau oceanul
ce-ascund o lume mută din care să luați noua
credință că e hrană cum e belșug mărgeanul

ați învățat plutirea și mersul lin pe mare
cu plute, cu canoe sau cu pirogi mărunte
iar mai apoi curajul v-a îndemnat spre zare
în nave mari plecate pe drumuri azi pierdute

i-am scufundat pe-aceia ce n-au știut de bine
pe care doar orbirea îi împingea spre țel
fără să-nvoce pronia care venea din mine
și-apoi stătu din vorbă și am privit spre el

mi-a arătat piratul ce-l transformase-n paj
supus la muncă aspră de zeu Neptun prin lege
și cum i-a pus rușinea pictată pe obraz
ca piatră pe mormântul ce n-a putut alege

doar el e pedepsitul ! ceilalți se odihnesc
și-i legănăm în valuri căci asta ei iubesc
te-ntoarce-n a ta lume cu rătăciri deșarte
aicea numai bravii își au locaș de moarte