Iubeste-ma straine in negura noptii
Mi-e arsa rasuflarea dinaintea mortii

Am mers printre flori si m-am taiat in talpile reci
Caci ele-erau crescute pe stancile vechi

Mi-am angatat hainele printre spini
Crezand fara noima ca toti sunt fara venin

Acum mi-e parul prins in indoieli
Hai, despleteste-l tu, sa pot sa cred in “ieri”!

E totul o minciuna? E totul un blestem?
Esti tu straine demon? O umbra? Un zeu?

Te du, straine, pleaca! Te du in departare
Nu-mi este dor de mine, mi-e dor de toate!

Mi-e dor de fericire, vise, speranta
De tot ce striga-n mine:viata, viata!

Mi-e dor, un dor nespus, nebun
Sa alerg sper iubire, sa ating minuni…

Straine, saruta-ma sa tac, apoi te du
Cu soarta vad eu cum ma-mpac!