E dimineatză și urc pe perna mototolită
Câteva idei nocturne
Desprinse dintr-un vis
Ascuns imaginii.
Arwen prințesa elfă mă căuta înfrigurată
Ca să îmi explice
Secretele ascunse
Adică tot ce ar putea fi și ce este.
Am chemat-o stafie prin cei trei atomi
Ascunși într-un luminiș
În scăriță.
Pe luna este liniște acum
Și companiile producătoare de certitudini
Au dat faliment
Numai un gînd al meu răzlețit
Le dă târcoale fără pic de discreție
Sunt pe drum cu tramvaiul rapid
Mii de insecte bucureștene sunt spintecate de șine
Simultan merg la servici
Iar oamenii de pe lună privesc neputincioși
Măcelul cotidian.
Serviciul. Contra serviciul societății
A doua imagine. Punctual.
Se aprind simultan zeci de mii de lumânări
Odată ce eu scriu o procedură stocată
Pe un server de baze de date
Date care memorează dezintegrarea.
E seară. Mă pregătesc să mă revanșez
Încet, încet. Drumul spre casă este neted
Fără claritate, fără distincție, fără mai multe soluții
Merg împreună cu ei în mirosul incolor
Al buburuzelor și al biților retrași.
Am ajuns. Se face noapte. Vidul se împrăștie.
Un număr prim se ascunde în pletele elfei
Și mă îmbie către ființare.