poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-03 | |
ușa rămăsese întredeschisă
uneori îl mai îmboldea câte-un sentiment sau curiozitatea sau pur și simplu plictiseala cronică să arunce o privire dincolo lumea era așa cum o știa poate imperceptibil mai bătrână în penumbră totul părea la fel de incolor inodor și insipid ca o dimineață de luni după beție aceiași trecători bezmetici se izbeau unul de altul în haos deplin ca niște planete fără orbită alergând continuu după cine știe ce himere de ei plăsmuite și uitând să trăiască măcar așa pentr-o clipă-două își încorda timpanele până la durere dacă avea noroc câteodată putea să audă copacii înflorind discret apele născând nisipuri sau timpul mușcând clepsidrele până la sânge pământul încă mai respira împovărat de atâtea existențe și gravat cu răni filigranate de morminte aici era îngropat un zâmbet mai încolo o inimă și alături o pereche de aripi "semn că încă mai e ceva vreme până la stingere" mormăia în barbă vag nemulțumit și obosit de-atâta dezamăgire uitându-se din nou la ceasul de buzunar ce se-ncăpățâna s-arate mereu același mileniu apoi se așeza pe o galaxie șlefuită ofta și-mbătrânind cu câte-un secol la fiecare respirație încerca să uite măcar pentru o secundă că de când a creat lumea nu a mai reușit niciodată să se odihnească
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate