Pe un perete alb o gâză funcționeză:
Se ascunde după mine de galerie.
E târziu, ceasul secunde dictează,
Caut o brichetă, trăiesc pe datorie.

Gâtul e uscat, paharul cu apă
S-a deșirat, dând viață unei plante;
Acum e gol, banal și plat,
Cojit de praf și grosiere fante.

S-a înserat, gâza s-a stricat,
Sunt trist și plâng și tac.
Ceasul, secundarul m-au trădat.
Nu e baterie, nici tic… nici tac.