azi m-am lovit cu soarele de-o tâmplă;
n-aveam pe cer loc amândoi...
l-am azvârlit în dita-mai căldarea
din care-ți speli acum frumoșii ochi.

Pământul e plat și apele-i curg pe margini
în jos, în infinit, în mine;
stâncă neprevăzută ți-e inima mea
apelor tale senine.

Toamnă pe la amiaz' domnișoara mea...
ah! cu câtă gelozie mă privești
metaforic cum stau pe iarbă.
Desculț, ai vrea să te alerg
și să mă-nțep în talpă...