desfaci evantaiul in fata ochilor mei
e rosu
arata semne negre verticale si umbrelute de soare
papuci cu talpa groasa de lemn si ochi lungi de gheisa
din el curg flori de cactus care infloresc la 100 de ani o data
blanuri de felina curg si pe bat inghetata
desfaci evantaiul in fata ochilor mei si il intepenesti in aer
vad rosu
vad semne
mi-e atat de cald…

- sa-l flutur?
- nu!
- dar ti-e cald…

il tine aerul suspendat pe nasul meu nefiresc de scurt
retezat la ultima minciuna sfruntata
nu il misca nu il clinti
aerul se va supara pe tine
pe fruntea mea, sudoare

- miezul imi scapa...
- normal
- de ce normal?
- pentru ca eu am numai coji de oferit

imi spui: atunci, tine-l in echilibru pe varful limbii
el singur se va inchide la ger
toate se vor trage inauntru ca intr-un film mut
cu rola montata pe dos
va deveni un profil subtie
o umbra chinezeasca de evantai strans…

- imi scrii iar versuri, iubito?

…el a inghetat si arcul s-a rupt
patul s-a prabusit peste tavan
nu te speria
a cazut intre dulap si perete

- nu vezi ca e alt poem?
- dar noi nu suntem intr-un poem, nu?

"dar noi nu suntem intr-un poem" precis imi vei spune
ventileaza-ti fruntea umeda
acum e tarziu
fruntea mi-a fost taiata la ultimul adevar spus

- fara ultimul vers sau inlocuieste “taiata” cu altceva mai pasnic
- crestata… ?
- uite, rescriu eu ultima strofa:
"dar noi nu suntem intr-un poem" precis imi vei spune
ventileaza-ti fruntea umeda
acum se lumineaza
fruntea mi-a fost netezita la ultimul adevar spus
dixit!

*

"dar noi suntem intr-un poem dintr-o carte" iti spun
sterge-mi fruntea umeda
acum se lumineaza
fruntea mi-a fost sarutata la ultimul adevar spus
coroana a cazut
spinii au dat inapoi ca ochii melcilor

si am trait fericiti pana la prima tinerete