Struguri culeși de palmele tale cu vine puternice
Strălucesc orbitor in soarele de septembrie
Pe urma carelor pline de rod aleargă un mînz.

Vîntul ridică la cer frunzele triste și le
Lasă lînga picioarele mele o clipă aducîndu-mi aminte
Că va veni in curînd primavara cu ele vesele.

Cîrduri de ciori se rotesc in spirale ca noi galaxii
Cu găuri negre ciorile mai batrine de trei sute de ani
in mijloc ce cheamă pe limba lor : bine ai venit toamnă !

Unde mă uit peste tot e toamnă cu brumă cu struguri
și flori veștejite cu case din care a inceput sa iasă fum
cu copii care merg la scoală.

Tîrziu pe-nserat cînd galaxiile comune dispar și cele
De unde vii tu incep sa apară iți pun o-ntrebare
ce mă chinuie de la-nceput de drum
Eu unde mă duc toamnă ?