Așează-mă pe genunchii tăi
pierzându-ne în frunzișul pădurilor adânci,
într-o poiană,
unde, totu-i verde și scăldat în soare
sub doi meri rotați
înflorind tainic a doua oară.
Zâmbim,
ne bucurăm
de parfumul și candoarea lor.
Nu spui nimic.
Parcă te-ai teme de cuvinte
sau ele nu pot vorbi îndeajuns.
Nu-ți întrerup tăcerea,
doar ne privim
mână în mână
îmbrăcând culoarea merilor rotați.