poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-27 | |
la celălalt capăt se murise puțin
am fost tăcut în camera cealaltă l-am auzit, cădea/ nici respirație, nici puls, doar o zvârcolire a limbii, din gura umflată ar fi vrut pesemne să-mi mai spună ceva/ a sunat telefonul, spațiul din cameră s-a făcut strident și am ieșit în hol/ o seară fără noimă mă trăgea de mâneci să ne alergăm bilele pe masă și să bem din nou până la inconsistență/ ziua aceasta durează foarte puțin nu că n-ar fi o zi obișnuită, dar seamănă cu o bicicletă alergată de tac pe sub pat/ în telefon a fost întâi o pauză la celălalt capăt se murise puțin mă așteptam totuși să-mi răspunzi și să recunoști mizeria lăsată în urmă în baie unde se respiră încă de dincolo de faianță, dacă ciocănesc cu degetul se va auzi ca și când printre zvârcolirile limbii ai încerca să-mi spui… pe fir a bâzâit ceva, pe urmă nimic, doar curentul sub tensiune se prelungea viu din receptor și mă bătea pe umăr să plecăm în oraș, dar să nu ieșim din oraș, să n-ajungem în parc, doar în bar/ în general nu mai circulăm în afara programului/ am să sun din nou de la un tel. public îmi scot din geacă o cartelă cu peisaje din retezat și găsesc o cabină in order to use this… tonul, numărul format și uitat cifră cu cifră/ din nou am fost tăcut în cabină, ploaia îi făcea pereții de apă, iar dincolo de ei nu se mai auzea cum în alt oraș pentru un om sună telefonul și dacă răspunde nu poți să-i spui nimic altceva decât o zvârcolire darul vorbirii nu e pentru toți, nu pentru cei care au înghițit bile de biliard cu alcool, negre vitamine/ în gâtul meu spațiul s-a făcut strident pereții materialului zornăie, posibil ca la celălalt capăt să se fii murit deja puțin, înainte să pot să sun, înainte să pot să-ți vorbesc cu vocalele unei biciclete alergate în ploaie, în mlaștină, pe un mal de râu unde n-ai cum sa-mi răspunzi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate