Era liniste... mai cazuse o stea...
Un luceafar se-aprinsese din mare
O umbra se-asterne pe dragostea mea
Incet, simt cum si uitarea ma doare.

Sclipiri de cristal ti-am cules din privire
Dar ceata din suflet nu am stiut a ti-o lua
Iubirea ta, a fost o amagire
Dar, ca intotdeauna m-am agatat de ea

Secunda ce candva ti-am daruit-o
Azi sa mi-o dai iubite inapoi
Caci n-a ramas din vesnicia toata
Nici o secunda pentru amandoi.

Mi-ai sfaramat farama de speranta
Tot ce-am visat, ce mi-am dorit... prea mult
Din tot, a mai ramas cenusa
Doar scrum de lacrimi spulberat de vant

Dat trece tot. Cum a trecut si clipa
Cand m-am indragostit de ochii tai.
Iar maine, frunze de stejar vor plange
Sarutul care ne-a unit pe amandoi.