Mîncă, trag din pipă, toarnă,
Jocă, rîd, petrec, fac gură,
Crîșma doar că n-o răstoarnă
Cu a lor chiuitură.


Stînd ca pașa-n cap de masă,
Mîna-n șold Tvardovschi-și pune,
Strigă: " Lume, fii voioasă!"


Unui militar ce-și luase
Ifose, 'njurînd, dînd brînci,
Spada-n ceafă-i șuierase;
Leatu-i iepuraș de-atunci.


Unui biet avocățel
Ce-și lingea tăcut tigaia,
Punga-i sună-ncetinel
De stă smirnă ca potaia.


Pe-un cizmar, cu bobîrnacul
Îl picni în bot și-i vîră
Un furtun; a tras: răvacul,
Un butoi țîșni pe gură.


Din bărdac cînd bea răchie,
Scrîșni smalțul șuierînd;
Cată-n fund: " Ce mai drăcie!
Ce-i, cumetre, ce-i fi vrînd? "


Un drac mic era pe fund,
Neamț curat, un năpîrstoc;
Și, frumos plocon făcînd
Spre meseni, țîșni pe loc


Din pahar, pe dușumea,
Vreo doi coți crescu mai mare,
Nas- cîrlig; picior avea
De cocoș; de uliu, ghiare.


" Hai noroc, Tvardovschi frate!"
Și dă buzna drept la el
" Cum, nu mă mai știi? Se poate?
Eu sînt, doar, Mefistofel.


" Nu mi-ai dat la Piatra-Cheală,
Sufletul, printr-un zapis?
Pe toval, o învoială
Nu ții minte că-ai subscris?


" Martor fuse-un cîrd de draci:
Tu, doi ani cînd se-mplineau,
Drum la Rîm aveai să faci
Și de-acolo să te iau.


" Șapte ani de-atunci trecură
Iar zapisul- vorbă goală;
Iadul vrăjile-ți îndură,
Tu, de drum nici pomeneală.


" Dar răsplata, deși-nceată,
Te aduse-cursa noastră;
" La Rîm " crîșmii-i zice:iată,
Vă rețiu, măria- voastră!"


Dă Tvardovschi zor spre ușă
La aceste vorbe-amare;
Dracul-l prinde de contușă:
" N-ai cuvînt de nobil, oare? "


Ce să-i faci? Scurtă socoată
Capul va să-și lase-aice.
Cînd, Tvardovschi dă deodată,
Tam-nesam, de-o nouă price:


" Aghiuță, iar te uită
În contract, să vezi, de vrei:
După vreme nu știu cîtă,
Sufletul cînd vii să-mi iei,


" De trei ori eu dreptul am
Să te pun la cîte-o muncă;
Musai, cît de crunt te-nham,
Să-mplinești orice poruncă.


" Firma cîrciumii colea,
Cu un cal e zugrăvită:
Eu să-i săr în șa ași vrea,
El să bată din copită.


" Din nisip, apoi, un bici
Să-mpletești, să am să-l mîi,
Și-o clădire să-mi ridici
În pădure, un' să mîi,


" Doar din miez de nuci clădită
Cît Carpații-n pisc de munte,
În bărbi roșii învălită
Și-n grăunți de mac, mărunte.


" Cuișoarele îmi plac
De-un deșt groase, lungi de trei,
Și în orice bob de mac
Cîte trei să-mi bați îți cei. "


Aghiuță-n grabă face
Totul: calul ăl țesală,
Îi dă fîn și apă; toarce
Din nisip, bici, la iuțeală.



Sare și Tvardosvschi-n șea,
Calul cearcă, roată-l saltă;
Cît la trap, galop mi-l ia,
Gata și clădirea-naltă!

" Cîștigat-ai Pane Drace,
Însă treaba-i gata doar
După ce o scaldă-i face
Colea în aghiazmatar."


Dîrdîi tu, te-nnăbuși, drace!
Îl trec reci sudori cu-ncetul
Dar ce-i zice, aia face:
Pînă-n gît se-afundă bietul.


Ca din praștie, vioi
Sare-afară din copaie:
" Ei, acum te iau la noi
Dup' așa fierbinte baie!"


" Mai e una, Aghiuță,
Și plesnește vraja rea:
Vezi colea o coconișă,
E Tvardovsca, soața mea.


" Cît la Tartor locu-ți țiu
Eu, nu an, în vremea asta
Vreau pe draga mea s-o știu
Þie că-ți va fi nevastă.


" Să-i juri cinste și iubire,
Fără margini de supus,
Că de calci astă-nvoire
Atunci tîrgul tot s-a dus."


Cu-o ureche dracu-ascultă,
C-un ochi trage spre femeie,
Mai ascultă, mai se uită
Și-ntre timp se dă spre cheie.



Cît Tvardovschi-l cicălește
Din geam la ușă-mpingîndu-l,
Dracul prin broască-o tulește,
Pînă azi mîncînd pămîntul.