Pe al tău gât suav
Și cald ca razele de Soare,
Când buze-ncet puneam
Mă cuprindea visare.

Eu si amoru meu odată 'nflăcărat,
Acum morbid și însetat de răzbunare,
O ghilotină aș lăsa să pice 'ncet,
În semn de sărutare.

Iar când a lamei buză rece
Din al tău sânge s-o uda,
Din groaza si oroarea faptei,
Fără păreri de rău m-aș înfrupta.

Atunci Nemesis va fi fericită,
Căci sângele ce scurgese-va lin
Va da vălu de-oparte,
Înnoratu meu suflet deveni-va senin.

Nu sunt un monstru dar nici oricare sunt,
Sunt un mobil iubirii ce n-ai voit
Și tu mai bine ca oricine știi
Că-s cel ce-odată te-a iubit.