|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ am lăsat frigul să își înlăture curajul într-un crater bilunar
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-27 | |
ÃŽntunericul nu este neant.
Este o culoare rănită, o culoare care n-a știut să ceară voie și, din prea multe încercări de a fi, s-a adâncit în negru. În el nu e gol, ci memorie. Un fel de tăcere densă în care fiecare scânteie își lasă amprenta. Un înger se frânge în arc, din dorința de a ține cerul mai aproape de pământ Aripile îi curg, picurând clipe peste lume. pigmentând căderea cu lacrimi ca un gest creator, ca și cum suferința ar fi o altă formă de lumină. Întunericul nu e moarte. E martorul tăcut al fiecărei tresăriri de viață. Stă la marginea focului și nu spune nimic, dar știe. Îngerii nu au timp de rugăciune. Ei lucrează, îndreaptă umbrele, amestecă durerea cu culoare, leagă rănile cu firele invizibile ale sensului. Din răni curg bulboane de culori, din culori se naște un drum. Un drum care nu urcă mereu, dar duce spre orizont iar mersul e deja o formă de credință. Poate că aceasta e credința adevărată: să rămâi în picioare chiar și atunci când lumina învață să cadă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate