,,Curcanul şi Câinele” de Virginia Stanciu

În ogradă-n bătătură
Un curcan, mare-n statură,
Adus prin cumpărare
Neştiind a sa purtare
L-au bagat în grabă
Cu păsările în iarbă.
Însă el cum a intrat,
Peste tot a controlat
Şi umflându-se în pene,
Trăgând aripile a lene
Cu ciocul foarte activ
De-a ciupi fără motiv.
Imediat cum de a sosit
S-a pus paznic nenumit
Strângând pasările toate,
Gurui: ,,Fără câine în proprietate
Păzesc eu de-acum mereu
Că nu-mi este totuși greu.”
Și-a început să-l fugărescă
Din curte să-l izgonească
Păsările îl întreabă:
- Ce ai cu el căci e de treabă?
Dar curcanul înfoiat
Spuse: ,,N-are carte, n-a învățat
Eu sunt școlit în afară
Vreau să am un post în țară
Şi mândru de a sa valoare
Fără nici o aprobare
S-a năpustit în ciocnire
Peste el fără de oprire.
Săracul n-a mai lătrat
Văzând ca-i rău atacat
Şi-a fugit pe sub poartă
Să evite orce ceartă
Dar curcanul înfocat
Pe gard s-a și cocoțat
Cu mărgele colorate
Îi sări direct în spate
Și câinele a scăpat
În urmă tot alergat
De-a intrat în altă curte
Să nu-l vadă când se ascunde
Zicând: ,,Ăsta este disperat
Ieri credea că-i diplomat!
Şi cum nu are de rost,
M-a scos pe mine din post.