cîndva
am fost căpitanul
unei corăbii a nebunilor
dimineața visele ancorau
în portul pernelor mele
ne beam cafeaua împreună
pe continente diferite
împleteam firul orelor
pe fusuri orare divizibile cu 7
și râdeam de neputința
obsesiei mele pentru timp
acum
sunt un biet matelot
pe o punte fără vas
o șterg în fiecare dimineață
de praf
de oameni
de cioburi de pahare
mă proptesc cu bărbia
în coada roșie a mopului
seara oftez
închid lumina
îi pun visului acela
lesă
și botniță
spun Tatăl nostru
mai cer încă o zi
încă una
somnul mă atinge
cu sabia pe umeri
mă declară Cavalerul de Fărătine
stăpînul castelui din
Nicimăcarodată

un motan alb învîrte flașneta
îl cheamă Fram
îmi spune la un pahar
că așteaptă să se nască
să fim prieteni
să fim oamenii lui
---
azi vine circul
c-o poveste
de demult
azi vine circul...