n-ai trup;
e un fel de note minore
născute în urechile timpului,
un soi de atingere
fără asemănare,
este acel ceva-cineva care te pătrunde
existând în interior,
dintotdeauna,
în cealaltă persoană,

un crivăț de iubire
străpunsă de așchii
mutată bucată cu bucată
în inima cealaltă,
un abur ce-ți schimbă starea
și nașterea de la
început la sfârșit,

nu ai nici formă;
infinitul nu-i destul
să te cuprindă
dar te prinzi cu degete
lungi peste viață
și strângi veșnicia ghem
în ochii copilului
conceput în gând
și te scrii cu tăcerea
peste orice capăt de lume.