cu buzele roșu căpșună,
cu ochii închiși,
în apă neîncepută îți sting
nouă cărbuni
ca nouă gărgăuni
pe linia îngustă a vieții din palmă.
unul îmi scapă îl prinzi cu buricele degetelor
în nări îmi urcă miros de busuioc și terminații nervoase,
aud cum sfârâie în ele dorința pierd șirul descântul mi se topește
păcătos pe buzele tale


îmi treci încet pe coapse silabisești ceva rar și neînțeles,
cu gura înmuiată
în apă descântată
aduni litere una câte una le treci
frământându-le,
răsucindu-le,
alungându-le
până dincolo de căptușeala fragilă a plexului solar de unde,
ca într-o pădure tropicală,
un roi năucitor și flamboaiant de nimfalide răsare prin pielea mea ispititoare de drăcoaică
cu buzele roșu căpșună





(N.A. Textul de față este reeditat, varianta inițială fiind textul ”Prin pielea mea de drăcoaică”)